Denumire ştiinţifică: Branta canadensis
Denumire comună: gâscă canadiană
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia

Areal şi habitat:

Arealul ei originar de răspândire este America de Nord, unde trăieşte în general în regiunile joase cu vegetaţie bogată, cuibărind lângă lacurile de pe continent, regiunile de preerie şi terenurile cultivate. În Europa, gâsca canadiană a fost introdusă în Marea Britanie, Irlanda, regiunea Scandinaviei şi Olanda. Din 1970 a început să cuibărească şi în Germania, fiind una din cele mai mari specii de gâşte din Europa.

Masculii prezintă un comportament agresiv atât în teritoriile de cuibărit şi reproducere, cât şi în afara lor, dar acest comportament implică rareori uciderea exemplarelor din alte specii.

Perechile rămân adeseori împreună pe viaţă şi vor reutiliza acelaşi cuib de la an la an. Părinţii sunt foarte protectori cu puii, fugărind intruşii cu aripile larg deschise şi scoţând zgomote ameninţătoare.

Durată de viaţă:

În sălbăticie între 10 şi 24 ani, în captivitate peste 30 de ani.

Dimensiuni:

Lungimea corpului între 76 şi 110 cm, greutate între 3 şi 11 kg, anvergura aripilor între 130 şi 170 cm.

Dacă din cauza condiţiilor de mediu sursele de hrană sunt sărace, gâştele canadiene pot rezista până la 30 de zile fără să se hrănească.

Incubație:

Femelele depun între 2 şi 10 ouă, care vor fi incubate timp de 28-30 zile.

Migrează zburând în formaţie de „V”; individul din vârful formaţiei, cea mai epuizantă poziţie, este schimbat periodic în timpul zborului. Această tehnică le permite să parcurgă până la 2400 km zilnic.

În timpul zborului, gâştele canadiene sunt foarte vocale şi comunică frecvent între ele.
La ora actuală sunt recunoscute şapte subspecii de gâscă canadiană.

Dietă:

Gâsca canadiană este în mod normal erbivoră şi se hrăneşte cu ierburi, frunze, seminţe, rădăcini, fructe, dar uneori se poate hrăni şi cu insecte şi peşti mici.