Denumire ştiinţifică: Anser indicus
Denumire comună: gâscă indiană
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Habitatul specific perioadei de vară este reprezentat de lacuri aflate la altitudini mari, unde pasărea paşte firele de iarbă. Specia migrează spre sud din teritoriile de cuibărit din Podişul Tibet, Kazahstan, Mongolia şi Rusia înainte de a traversa Munţii Himalaya, însă cuibăresc în mare parte în platoul tibetan. Sunt păsări care pot fi observate în România numai accidental, uneori în compania gâştelor cenuşii.
Gâsca indiană este una din păsările care zboară la cea mai înaltă altitudine, putând ajunge la înălţimi de 8000 m, fiind zărită chiar în apropiere de vârful Everest.
Gâsca indiană este uşor de diferenţiat de restul gâştelor, datorită creştetului alb cu două benzi transversale.
Durată de viaţă:
În sălbăticie aproximativ 20 de ani, în captivitate peste 20 de ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului între 68 şi 78 cm, greutate între 2 şi 3 kg, anvergura aripilor între 140 şi 160 cm.
Trăiesc în grupuri cu structură ierarhică; grupul este condus de o pereche dominantă, urmează alte câteva femele care fac parte din haremul masculului dominant, iar pe ultima poziţie se clasează femelele fără partener.
Incubație:
Femelele depun între 3 şi 8 ouă, care vor fi incubate timp de 28-30 zile.
Părinţii îşi protejează nu doar puii, ci şi hrana acestora.
Adaptarea la zborul la altitudini mari le ajută să evite păsările de pradă.
Dietă:
De tip erbivor. Se hrăneşte cu vegetaţia existentă în habitat şi cu cereale (grâu, orz, porumb).