Denumire ştiinţifică: Lemur catta
Denumire comună: Lemur cu coadă inelată
Status IUCN: EN – ameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Lemurii sunt o specie endemică în sudul şi sud-vestul insulei Madagascar, în pădurile tropicale din zonă.
Se deplasează în general la nivelul solului; le place să se caţere în copaci, însă nu la înălţimi foarte mari.
Lemurii au câte cinci degete la fiecare membru, dar degetele mari sunt opozabile doar la membrele inferioare, ajutându-i la căţărat.
Durată de viaţă:
În sălbăticie aproximativ 20 de ani, în captivitate peste 25 ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului este cuprinsă între 39 şi 46 cm; lungimea cozii atinge 56-63 cm. Greutatea acestor animale se situează între 2 şi 2,5 kg.
Trăiesc în grupuri cu interacţiuni sociale complexe, cu o ierarhie extrem de strictă.Toate femelele sunt dominante; femela cu cea mai joasă poziţie în ierarhie este dominantă faţă de masculul cu cea mai înaltă poziţie ierarhică.
Gestaţie:
Femelele nasc de obicei câte un pui (uneori doi), după o perioadă de gestaţie de 130-144 zile, pe care îl vor îngriji fără ajutorul masculilor, dar cu implicarea celorlalte femele din grup.
Lemurii sunt animale extrem de curate: după ce mănâncă, îşi curăţă blana cu meticulozitate.
În Madagascar, lemurii sunt numiţi „maki”.
Dietă:
Lemurii sunt omnivori oportunişti şi vor mânca aproape orice le este la îndemână: fructe, frunze, flori, păianjeni, omizi, păsări mici etc. Principala sursă de hrană în habitatul lor natural este reprezentată de fructele şi frunzele de tamarin.
Un rol important în comunicarea lemurilor, pe lângă limbajul corporal, expresiile faciale şi diverse sunete, este jucat de comunicarea olfactivă. Lemurii îşi marchează teritoriul şi, mai mult de atât, se angajează în aşa-numite „lupte ale mirosurilor”: lemurii îşi aplică pe coadă secreţiile glandelor specializate, apoi îşi vântură coada şi împrăştie mirosul în faţa „inamicilor”.