Denumire ştiinţifică: Sus scrofa
Denumire comună: mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordul Africii, inclusiv munţii Atlas şi mare parte din Asia, întinzându-se la sud până în Indonezia. În România populează pădurile din Delta şi Lunca Dunării, până în desişurile Carpaţilor. Are nevoie de terenuri umede cu apă stagnantă. Preferă pădurile de fag şi stejar pentru hrană, iar desişurile pentru adăpost. Evită zonele cu temperaturi extreme.
Mistreţii pot înota bine, dar nu o fac decât dacă sunt forţaţi de împrejurări.
Turmele de mistreţi, formate din câteva femele şi puii acestora, sunt conduse de scroafele cele mai înaintate în vârstă; masculii adulţi preferă să fie solitari
Durată de viaţă:
În sălbăticie 10-13 ani, în captivitate peste 20 ani.
Dimensiuni:
Ating lungimea de 1,5-2,4 m, înălţimea la greabăn 1 m şi ajung la o greutate de aproximativ 200-270 kg. Diferenţa de mărime între masculi şi femele (acestea sunt ceva mai mici) devine tot mai evidentă pe măsură ce animalele înaintează în vârstă.
Purceii sunt protejaţi de toate femelele adulte din turmă; în timpul deplasărilor, purceii sunt plasaţi în mijlocul turmei, fiind înconjuraţi de femelele adulte.
Gestaţie:
Durează 108-120 zile, după care scroafa de mistreţ naşte între 5 şi 10 purcei.
Dungile de pe blana purceilor dispar după 3 sau 4 luni, iar în jurul vârstei de un an purceii vor avea blana colorată identic cu cea a adulţilor.
Perii din blana de pe ceafa mistreţilor au fost folosiţi la fabricarea periuţelor de dinţi până în anii ’30, când au fost înlocuiţi cu nou-apărutele materiale sintetice.
Dietă:
De tip omnivor. Mistreţul se hrăneşte cu rădăcini şi tulpini subterane, fructe de pădure, plante agricole, larve, râme, gasteropode, ouă de păsări, ocazional cadavre. Aproape 85% din hrana sa este de origine vegetală, iar 15% este de origine animală. Îşi caută activ hrana mai ales seara târziu şi noaptea.
Dacă sunt încolţiţi sau luaţi prin surprindere, mistreţii devin extrem de agresivi şi foarte periculoşi, putând cauza răni grave şi chiar decese cu ajutorul caninilor bine dezvoltaţi (la masculi, pot atinge lungimi de 10 cm).