Denumire ştiinţifică: Pygocentrus nattereri
Denumire comună: piranha cu abdomen roşu
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia

Areal şi habitat:

Aceşti peşti de apă dulce se întâlnesc în America de Sud, în regiunea bazinelor Parana-Paraguay şi al Amazonului, precum şi în râuri din nord-estul Braziliei şi Guiana.

În ciuda reputaţiei de prădători feroce alimentată de filme, piranha sunt de fapt echivalentul acvatic al vulturilor, hrănindu-se cu animale mari doar dacă acestea sunt muribunde şi nu se mai pot apăra. Atacurile asupra oamenilor sunt extrem de rare, iar în aceste cazuri victimele suferiseră atacuri de cord sau crize epileptice în timp ce înotau, iar peştii au atacat doar după decesul respectivelor victime.

Există numeroase mituri despre aceşti peşti, în special despre agresivitatea lor ieşită din comun. Piranha se deplasează în cârduri în scop defensiv, protejându-se prin numărul mare de potenţialii prădători. Presupunerea că vânează agresiv în cârduri s-a dovedit eronată.

Durată de viaţă:

Datele privind longevitatea acestei specii în sălbăticie lipsesc; în captivitate trăiesc circa 8 ani.

Dimensiuni:

Piranha ating în general lungimi de până la 35 cm, dar au fost exemplare care au atins lungimea de 50 cm şi greutatea de aproape 4 kg.

Numeroase populaţii de piranha cu abdomen roşu s-au format în urma faptului că crescătorii particulari au deversat excedentul de peşti din acvarii în lacurile aflate în apropiere.

Dietă:

Se hrănesc cu insecte, viermi, crustacee, peşti şi, în anumite circumstanţe, cu animale mari precum egrete sau capybara.

Piranha comunică inclusiv prin intermediul unor sunete produse prin contracţia unor muşchi asociaţi cu vezica înotătoare (care joacă rolul unei cutii de rezonanţă).

În acvarii, exemplarele juvenile au obiceiul de a-şi muşca reciproc înotătoarele; acestea se vor regenera rapid. Dacă nu sunt hrăniţi suficient, vor recurge la canibalism, victime fiind exemplarele mai mici şi mai slabe.

Reproducere:

Reproducerea acestei specii a fost studiată în captivitate. Femelele depun câteva mii de ouă în apropierea plantelor acvatice, de care ouăle vor adera; masculii vor fertiliza ulterior ouăle şi apoi, după două sau trei zile, puii vor ecloza şi vor rămâne ascunşi printre plante până când vor fi suficient de mari pentru a se apăra singuri.