Oamenii vor să știe la ce să aștepte în cazul unui impact cu un obiect venit din spațiu, drept urmare, ca și în cazul cutremurelor de Pământ, au realiza clasificări ale riscului de coliziune bazate pe energia și probabilitatea de impact cu un obiect venit din Ceruri.
Există două scheme de clasificare științifică a riscului de coliziune a unui NEO.
-
Scara Torino, care este mai simplă și evaluează riscurile de impact în următorii 100 de ani pe baza energiei de impact și a probabilității de impact, folosind numere întregi de la 0 la 10. Ea este destinată ca un instrument de comunicare pentru astronomi și public pentru a evalua gravitatea predicțiilor de coliziune, combinând statistici de probabilitate și potențiale de daune cinetice cunoscute într-o singură valoare de amenințare.
-
Scara Palermo, care este mai complexă și atribuie un număr pozitiv sau negativ fiecărei coliziuni posibile, ținând cont de frecvența coliziunilor de fundal, probabilitatea apariției coliziunii și timpul rămas până la posibila coliziune.
Scara Torino
Scara Torino folosește o scară întreagă de la 0 la 10. Un 0 indică faptul că un obiect are o șansă neglijabil de coliziune cu Pământul, comparativ cu „zgomotul de fundal” obișnuit al evenimentelor de coliziune, sau este prea mic pentru a penetra atmosfera Pământului. Un 10 indică faptul că o coliziune este sigură, iar impactorul este suficient de mare pentru a cauza o catastrofă globală. Scara Torino este definită doar pentru impacturi potențiale cu mai puțin de 100 de ani în viitor.
-
0, Fără pericol (alb) – Probabilitatea unei coliziuni este zero sau atât de mică încât este efectiv zero. Se aplică, de asemenea, obiectelor mici precum meteoriții și corpuri care se ard în atmosferă, precum și căderilor rare de meteoriți care rar cauzează daune.
-
1, Normal (verde) – O descoperire de rutină în care se prevede o trecere apropiată de Pământ care nu prezintă un nivel neobișnuit de pericol. Calculările actuale arată că o coliziune este extrem de improbabilă, fără motiv pentru atenția sau îngrijorarea publicului.
-
2, Merită atenția astronomilor (galben) – O descoperire, care poate deveni de rutină cu căutări extinse, a unui obiect care face o trecere oarecum apropiată, dar nu foarte neobișnuită, de Pământ. Deși merită atenția astronomilor, nu există motiv pentru atenția sau îngrijorarea publicului, deoarece o coliziune reală este încă foarte improbabilă.
-
3, merită atenția astronomilor (galben) – Calculările actuale oferă o șansă de 1% sau mai mare de coliziune capabilă de distrugere localizată. Cel mai probabil, noi observații telescopice vor duce la reatribuirea la Nivelul 0. Atenția publicului și a oficialilor publici este meritată dacă întâlnirea este la mai puțin de un deceniu distanță.
-
4, merită atenția astronomilor (galben) – Calculările actuale oferă o șansă de 1% sau mai mare de coliziune capabilă de devastare regională. Cel mai probabil, noi observații telescopice vor duce la reatribuirea la Nivelul 0. Atenția publicului și a oficialilor publici este meritată dacă întâlnirea este la mai puțin de un deceniu distanță.
-
5, O întâlnire apropiată care reprezintă o amenințare serioasă, dar încă incertă, de devastare regională (portocaliu) – Chiar dacă majoritatea obiectelor de acest nivel vor fi reduse la Nivelul 0, este încă necesară o atenție critică din partea astronomilor pentru a determina definitiv dacă va avea loc o coliziune. Dacă întâlnirea este la mai puțin de un deceniu distanță, planificarea de contingență guvernamentală poate fi justificată.
-
6, O întâlnire apropiată a unui obiect mare care reprezintă o amenințare serioasă, dar încă incertă, de o catastrofă globală (portocaliu) – Este necesară o atenție critică din partea astronomilor pentru a determina definitiv dacă va avea loc o coliziune. Dacă întâlnirea este la mai puțin de trei decenii distanță, planificarea de contingență guvernamentală poate fi justificată.
-
7, O întâlnire foarte apropiată a unui obiect mare, care, dacă ar avea loc în acest secol, reprezintă o amenințare fără precedent, dar încă incertă, de o catastrofă globală (portocaliu) – Pentru o astfel de amenințare în următorii 100 de ani, planificarea este justificată, în special pentru a determina urgent și definitiv dacă va avea loc o coliziune.
-
8, O coliziune este sigură, capabilă de a provoca distrugeri localizate pentru un impact peste uscat sau posibil un tsunami dacă este aproape de malurile offshore (roșu). Astfel de evenimente au loc, în medie, o dată la 50 de ani până la o dată la câteva mii de ani.
-
9, O coliziune este sigură, capabilă de a provoca devastare regională fără precedent pentru un impact pe uscat sau amenințarea unui tsunami major pentru un impact oceanic (roșu). Astfel de evenimente au loc, în medie, o dată la 10.000 de ani până la o dată la 100.000 de ani.
-
10, O coliziune este sigură, capabilă de a provoca o catastrofă climatică globală care poate amenința viitorul vieții așa cum o cunoaștem, fie că impactul este pe uscat sau ocean (roșu). Astfel de evenimente au loc, în medie, o dată la 100.000 de ani sau mai rar. Niciun obiect care se apropie de Pământ nu a fost clasificat vreodată peste nivelul 4, deși, de-a lungul întregii istorii a Pământului, impacturile au acoperit întregul spectru de daune descris de scală.
Scara Palermo
Scara Palermo combină două tipuri de date – probabilitatea impactului și energia cinetică estimată – într-o singură valoare de periculozitate. Valorile între -2 și 0 indică situații care merită o monitorizare atentă, în timp ce un rating pozitiv (momentan nu există astfel de obiecte catalogate) înseamnă un risc mai mare decât pericolul de fundal (+2, de exemplu, reprezintă un pericol de 100 de ori mai mare decât un eveniment de fundal).
Până în octombrie 2024, doi asteroizi au o valoare cumulativă pe Scara Palermo peste -2: (29075) 1950 DA (-0,93) și 101955 Bennu (-1,40).
Bennu (cu un diametru de 500 m) are șansele cele mai mari să lovească Terra, deși acestea sunt foarte mici și doar dacă se îndeplinesc anumite condiții, în data de 24 septembrie 2182. O coliziune ar echivala cu 1.200 megatone TNT. Bennu a fost vizitat de misiunea OSIRIS-REx, care a atins suprafața asteroidului și a colectat mostre de sol, de regolit.
Frecvența impacturi
Frecvența impacturilor cu asteroizi este, în general, legată de dimensiunea asteroidului: obiectele mai mici lovesc mai frecvent decât cele mai mari. Interesant este că Pământul este „bombardat” cu aproape 100 de tone de praf meteoric în fiecare zi. De asemenea, zilnic planeta este lovită de numeroase obiecte de dimensiunea granulelor de nisip sau a pietricelelor. Obiectele de dimensiunea celor mai mici asteroizi, cu un diametru de aproximativ 1 metru, lovesc de câteva ori pe an. Între 2000 și 2013, au fost detectate 26 de impacturi de asteroizi cu o energie de 1–600 kilotone.
Asteroidul care a impactat Pământul deasupra orașului rus Celiabinsk în 2013 avea aproximativ 18 metri în diametru; astfel de evenimente au loc, în medie, la fiecare 60–80 de ani (aproximativ 0,5 megatone, corespunzând scara Torino 0). În 1908, un asteroid de 50 de metri a lovit zona izolată Tunguska din Siberia, Rusia – a fost estimat la 3–10 megatone, corespunzând scara Torino 8; un astfel de obiect lovește, în medie, o dată la 200–300 de ani.
Cea mai mare bombă cu hidrogen detonată vreodată, Tsar Bomba, a fost de aproximativ 50 megatone. Erupția Krakatoa din 1883 a fost echivalentul a aproximativ 200 megatone.
Se estimează că un impact cu un NEO cu diametrul de 1 km, cel mai mic considerat capabil să cauzeze o catastrofă, are loc în medie o dată la peste 100.000 de ani, bazat pe populația de astfel de obiecte aflate în spațiu. Pe de altă parte, se estimează că un impact cu un NEO de 100 de metri, cel mai mic considerat capabil să provoace o devastare regională, are loc în medie o dată la 1.000 – 2.000 de ani. Coliziunile mari – cu obiecte de 5 km – se întâmplă aproximativ o dată la douăzeci de milioane de ani. Ultimul impact cunoscut al unui obiect cu diametrul de 10 km sau mai mare a avut loc în timpul evenimentului de extincție Cretacic–Paleogen acum 66 de milioane de ani. Impactul Chicxulub a fost estimat la 100 milioane (108) megatone sau scara Torino 10. Până la următorul asemenea impact ar trebui să treacă sute de milioane de ani.
Cazul Aphopis
Ce obiect a fost considerat o adevărată amenințare pentru mai bine de un deceniu? La 24 decembrie 2004, asteroidului Apophis cu un diametru de 370 metri i-a fost atribuită valoarea 4 pe scara Torino, cea mai mare evaluare făcută vreodată, cu o șansă de 2,7% de a se ciocni cu Pământul vineri, 13 aprilie 2029.
Tabelul de Risc Sentry estima că Apophis ar lovi Pământul cu o energie cinetică echivalentă cu 1.200 megatone de TNT. Prin comparație, impactul de la Chicxulub, care a provocat extincția în masă responsabilă de dispariția dinozaurilor, se estimează că a eliberat aproximativ 100.000.000 megatone (100 teratone) de energie. Efectele exacte ale unui impact ar varia în funcție de compoziția asteroidului, precum și de locul și unghiul de impact. Un astfel de impact ar fi extrem de dăunător pentru o zonă de mii de kilometri pătrați, dar nu ar avea probabil efecte globale de durată, precum declanșarea unei ierni de impact. Presupunând că Apophis are un diametru de 370 de metri și este un asteroid stâncos cu o densitate de 3.000 kg/m³, dacă ar lovi rocă sedimentară, ar crea un crater de impact de 5,1 kilometri.
Observațiile ulterioare au permis predicții îmbunătățite care au eliminat posibilitatea unui impact în 2029, iar următoarele observații și modele au confirmat că Apophis nu reprezintă un risc pentru Pământ în următorii peste 100 de ani.
