Amurgul, uneori întunericul, vine în timpul zilei. E ca și cum un nor mare și negricios ar bloca lumina venită de la astrul aflat la aproximativ 150 de milioane de kilometri. Sau cum Pământul ar întoarce spatele Soarelui. Eclipsele de Soare, un joc în trei, au loc când Luna se bagă între Pământ și steaua sa.
O eclipsă de soare are loc când satelitul nostru ajunge între Soare și Pământ, alinierea celor 3 obiecte cerești fiind aproape perfectă, și când se află în faza de Lună Nouă, fază ce are loc frecvent, aproximativ o dată la 4 săptămâni. Văzută din spațiu, în momentul când Luna se bagă în fața Soarelui, umbra acesteia se deplasează la suprafața Terrei cu mai mult de 1600 de km pe oră, zona pe care o acoperă în timpul eclipselor totale purtând numele de bandă de totalitate.
Vă întrebați poate, de ce nu există o eclipsă de soare la fiecare Lună Nouă? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să luăm în considerare planurile orbitale ale acestor corpuri. Luna se învârte în jurul Pământului într-un plan care este diferit de planul în care Terra orbitează în jurul Soarelui. Planul Pământ-Lună este înclinat față de planul ecliptic cu circa 5 grade, astfel că eclipsele apar doar atunci când Luna traversează ecliptica în locul în care se află Soarele, aproape de nodul ascendent sau descendent. Dacă nu e acolo, atunci au loc eclipse parțiale (umbra trece pe deasupra regiunilor polare și nu intersectează suprafața Pământului) sau nu au loc eclipse deloc.
Există și un tip special de eclipsă de soare: anulară sau inelară. Luna este aliniată cum trebuie, se poziționează peste Soare, dar există o zonă externă din Soare care rămâne vizibilă, care arată ca un inel. Motivul formării acestui tip particular de eclipsă este faptul că distanța Pământ-Lună nu este constantă. Când satelitul se află la cea mai îndepărtată distanță de Pământ (la apogeu), el pare puțin mai mic pe cer. Prin urmare, eclipsa nu poate fi totală, un inel de lumină fiind vizibil în jurul Lunii, de unde și numele, eclipsă inelară. Atenție, chiar și în cazul acestui tip de eclipsă, pentru că Soarele nu este complet mascat, observarea necesită utilizarea ochelarilor speciali (vă puteți uita la Soare direct, doar când e perfect acoperit, în cele câteva minute din timpul unei eclipse totale de Soare).
Există și eclipse hibride, rare, eclipse care în anumite părți ale globului se văd inelare, iar în alte puncte de pe suprafața Pământului, totale. Eclipsa este totală în zonele centrale ale benzii de totalitate, iar în laterale, din cauza faptul că aceste puncte sunt puțin mai depărtate de Lună, ea este inelară.
Eclipsele totale vor dispărea
În cazul eclipselor totale, următoarea în România urmând a avea loc în 2081, pe 3 septembrie, Luna maschează perfect Soarele. Satelitul nostru este de aproape 400 de ori mai mic decât Soarele, dar, în același timp, este și de aproape 400 de ori mai aproape, astfel că cele două astre au, întâmplător, același diametru aparent! Trebuie să nu uităm că atât Luna, cât și Pământul, au orbite eliptice, drept urmare dimensiunile aparente ale celor două obiecte variază, astfel că atunci când Luna este destul de mare are loc o eclipsă totală, magnitudinea eclipsei fiind mai mare sau egală cu 1, iar când Luna este spre sau la apogeu, la cea mai mare distanță de Terra, ea va părea mai mică decât Soarele, va avea magnitudinea sub 1, eclipsa fiind inelară. Variația distanței dintre Pământ și Soare, care schimbă dimensiunea aparentă a Soarelui, nu influențează așa de mult felul eclipsei așa cum o face cea dintre Lună și Terra, o eclipsă totală fiind însă mai probabilă la afeliu iar una inelară, la periheliu. În viitor, ce-i drept într-un viitor foarte îndepărtat, eclipsele totale nu vor mai exista. Vom mai putea asista la eclipse totale de Soare doar în următorii 600 de milioane de ani, pentru că Luna se îndepărtează de Pământ cu aproape 4 cm pe an iar în același timp Soarele crește în mărime.
Maxim cinci eclipse pe an
Eclipsele solare sunt evenimente rare, de obicei apar de de 2-5 ori pe an pe tot globul, aproximativ 240 de eclipse pe secol. De când a fost impus calendarul gregorian, în 1582, au fost șapte ani în care au fost câte cinci eclipse, 1693, 1758, 1805, 1823, 1870 și 1935 (patru parțiale și una anulară). Următorul an în care vor fi cinci eclipse este 2206. O eclipsă totală, perioada când Soarele nu se vede deloc, durează doar câteva minute, maximul fiind de 7 minute și 32 de secunde. Pe teritoriul României, în secolul 21, sunt vizibile 40 de eclipse, 37 parțiale, 2 inelare și una totală.
O eclipsă poate dura peste 7 minute, doar când condițiile sunt favorabile, având o bandă ce se întinde până la aproape 270 de kilometri. Ce determină însă durata unei eclipse?
• Luna trebuie să fie cât mai aproape de perigeu, distanța cea mai aproapiată de Pământ, deci să aibă diametrul unghiular cât mai mare.
• Pământul să fie cât mai aproape de afeliu, distanța cea mai îndepărtată de Soare, încăt acesta să aibă diametrul unghiular cât mai mic.
• Punctul de mijloc al eclipsei să fie cât mai aproape de ecuator, pentru ca viteza de rotație să fie mai mare și să se apropie de viteza umbrei Lunii care se deplasează pe suprafața Terrei. Aceasta se mișcă rapid de la vest la est, cu peste 60 de kilometri pe minut, în aceeași direcție mișcându-se și Pământul, la ecuator, având o viteză de aproape 30 de kilometri pe minut.
• Vectorul traseului eclipsei să fie aliniat cu vectorul de rotație al Terrei.
• Punctul de mijloc al eclipsei să fie cât mai aproape de punctul subsolar. Acest punct reprezintă zona unde Soarele este observat la Zenit. Pe Terra acesta se deplasează spre vest de-a lungul unei zile și între tropice în timpul unui an.
Pe 25 octombrie, eclipsă parțială în România
Eclipsa parțială de Soare din 25 octombrie va fi vizibilă (folosiți ochelari speciali de protecție) pe tot teritoriul României, gradul de acoperire variind între 32% în zona de sud-vest a țării, județele Timiș, Caraș-Severin, Dolj, și 44%, în nord-est, județele Botoșani și Iași (la Brașov discul va fi acoperit în proporție de 39%). Fenomenul debutează undeva între ora 12.20 (est) și 12.28 (vest), în funcție de zona în care vă aflați, și se termină între 14.36 și 14.54 (la fel, în funcție de locul din care se privește), maximul având loc la aproximativ o oră distanță de la debutul eclipsei, eclipsă care va dura în totalitate, în zona de nord-est, aproape 2 ore și 30 de minute.
Unde poate fi urmărită eclipsa parțială
Eclipsa parțială de Soare poate fi văzută din orice zonă din România, bineînțeles dacă cerul nu e acoperit de nori. Puteți fi singuri, alături de prieteni sau familie, folosind ochelari de eclipsă sau un binoclu dotat cu filtru solar special, sau puteți participa la evenimentele organizate de planetariile și observatoarele din toată țara. De exemplu, la Brașov, reprezentanții Planetariului Cosmonaut Dumitru Prunariu vor duce în parcul din centrul localității, pe lângă ochelari de eclipsă pe care îi vor oferi gratuit celor care vor să se uite la eclipsă, și mai multe telescoape, fiecare făcând posibilă urmărirea mișcării Lunii prin fața Soarelui într-un mod diferit: telescopul dotat cu filtru solar special sau cu prismă Herschel, în lumină vizibilă, telescopul solar special cu „filtru” H-Alpha, în lungimea de undă de 656,28 nm (se poate vedea partea medie-superioară a cromosferei și proeminențele), telescopul special cu „filtru” Ca-H line (în funcție de disponibilitate), în lungimea de undă de 396.90 nm (se poate vedea partea inferioară a cromosferei). „Vom da posibilitatea tuturor să vadă Soarele așa cum nu l-au mai văzut până acum, cu pete solare, cu proeminențe, cu facule sau plaje. Și toate aceste detalii, în timp ce Luna trece prin fața Soarelui”, au precizat reprezentanții planetariului brașovean.
Ultima în 2015, următoarea în 2026
Ultima eclipsă parțială de Soare în România a avut loc pe 20 martie 2015, Luna acoperind Soarele 52% din suprafață în vestul României și 39% în est. În Atlantic, în insulele Faroe sau Svalbard, eclipsa a fost totală. Următoarele două eclipse parțiale vor avea loc în 2026, pe 12 august, (34% acoperire în vest, până la 2% la Brașov, în București sau în Dobrogea nefiind vizibilă) și în 2027, pe 2 august (51% acoperire în vest, până la sub 40%, în est). Ambele eclipse, vor avea banda de totalitate care trece prin Europa, în 2026 prin nordul Spaniei sau în Islanda, iar în 2027 prin sudul extrem al statului iberic. Următoarea eclipsă care va fi doar parțială, ca cea din 2022, va avea loc în 2029, pe 12 iunie, acoperirea Soarelui fiind foarte redusă, sub 2% în vestul României. În 2030, în Europa, Grecia, Turcia sau sudul Bulgariei, va putea fi urmărită o eclipsă anulară, în România, eclipsa urmând a fi parțială, cu acoperire care scade de la 87% la Constanța, la 73% la Satu Mare. Nu am dat importanță eclipsei din 25 martie 2025, gradul de acoperire, în vestul extrem al României, la vest de Sânnicolau Mare, județul Timiș, fiind de sub 0.5%.
