Denumire ştiinţifică: Bubo (Nyctea) scandiacus
Denumire comună: bufniţă polară
Status IUCN: VU – vulnerabilă
Areal şi habitat:
Specia se găseşte în principal în tundra din zona arctică, în Alaska, Groenlanda, Canada, nordul Scandinaviei. Dacă sursele de hrană sunt sărace, bufniţele polare coboară spre sud, ajungând în Islanda, nordul Europei, centrul Rusiei şi nordul Chinei.
La maturitate, penajul masculilor devine complet alb, în schimb cel al femelelor păstrează câteva pete întunecate.
Datorită mobilităţii gâtului, îşi pot roti capul 270 grade pentru a scana vizual teritoriul.
Durată de viaţă:
În sălbăticie până la 10 ani, în captivitate peste 20 de ani.
Dimensiuni:
Femelele au o lungime a corpului de 55-73 cm, ajung la o greutate de 1,6-3 kg şi o anvergură a aripilor de până la 170 cm; masculii sunt ceva mai mici – lungimea corpului între 51 şi 65 cm, greutate între 1,4 şi 2 kg şi o anvergură a aripilor de 125-150 cm.
Ca o formă de adaptare la clima foarte rece în care trăieşte, penajul bufniţei polare este foarte dens şi, în plus, are şi picioarele îmbrăcate în pene. Eficienţa penajului face ca pasărea să îşi poată menţine temperatura corporală la 38-40 grade Celsius chiar şi când temperatura aerului coboară la -50 grade Celsius.
Incubație:
Femelele depun între 3 şi 11 ouă, care eclozează după o incubaţie de 27-34 de zile.
Sunt renumite pentru agresivitatea cu care îşi apără cuibul, atacând orice fiinţă percepută ca un potenţial pericol.
Dietă:
Sunt păsări de pradă exclusiv carnivore. Vânează în principal lemingi şi şoareci, dar, în funcţie de disponibilitatea hranei, pot vâna şi iepuri, marmote, şobolani, păsări de mici dimensiuni.
Spre deosebire de alte specii de bufniţe, cele polare sunt prădătoare diurne, care vânează bazându-se în principal pe simţul văzului. În jurul ochilor are nişte discuri formate din pene mai rigide, care dirijează sunetele spre urechile plasate imediat în spatele ochilor. Auzul le ajută să detecteze cu precizie prada în condiţii de lumină scăzută.