Denumire ştiinţifică: Ursus arctos
Denumire comună: urs brun
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Răspândit în toată regiunea holarctică. Se întâlneşte în pădurile din Europa (în Franţa, Spania, Grecia, Ucraina, Slovenia, Bulgaria, Suedia, Norvegia, Finlanda, Estonia etc.), dar şi din America de Nord (Canada, Alaska) şi Rusia. Ursul brun preferă pădurile întinse, greu accesibile, cu copaci doborâţi sau stânci, preferând locuri cu vegetaţie densă care îi oferă adăpost pe timpul zilei.
Văzul slab dezvoltat al urşilor bruni este compensat de simţul excepţional al mirosului şi, într-o măsură mai mică, de auz. Urşii pot simţi mirosul unui cadavru de la peste 3 km distanţă şi pot să perceapă prezenţa oamenilor de la peste 300 m.
Sunt animale extrem de puternice şi, în ciuda mersului legănat şi a masivităţii, aleargă mai repede decât un cal. Sunt şi excelenţi înotători, iar urşii tineri se caţără cu uşurinţă în copaci înalţi.
Durată de viaţă:
În sălbăticie 25-30 ani, în captivitate până la 50 ani.
Dimensiuni:
Urşii bruni pot ajunge la lungimi de 2,5 m, cu înălţimea la greabăn de peste 1,3 m. Greutatea poate depăşi 400 kg, existând şi exemplare de peste 600 kg. Masculii sunt în general cam cu 10% mai mari decât femelele.
În timpul iernii, urşii nu hibernează cu adevărat, ci stau într-o stare de somnolenţă profundă din care pot ieşi cu uşurinţă în cazul vreunui pericol, de exemplu.
Gestaţie:
Ursoaicele nasc în perioada februarie-martie între 1 şi 5 pui (de obicei 2 sau 3), după o perioadă de gestaţie de 7-8 luni. După naştere, ursoaica nu va ovula în următorii 3 sau 4 ani.
Urşii bruni sunt animale solitare, singurele relaţii fiind cele dintre mamă şi puii acesteia (până când puii împlinesc doi sau trei ani).
Ca orice animal sălbatic, urşii bruni evită prezenţa omului. Animalele sunt predispuse să atace dacă sunt rănite sau dacă este vorba de o ursoaică cu pui. De altfel, ursoaicele cu pui au cel mai agresiv comportament
Dietă:
Urşii bruni au un regim de hrană omnivor, consumând practic orice are valoare nutritivă, de la jir sau ghindă şi fructe de pădure la miere, furnici şi cadavre de animale. Dieta urşilor bruni se schimbă în funcţie de hrana disponibilă în sezonul respectiv.