Denumire ştiinţifică: Anas platyrhynchos
Denumire comună: raţă sălbatică, raţă mare
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Pasăre acvatică ce poate fi întâlnită în toate regiunile din lume (în zonele temperate şi subtropicale ale Americii, Europei, Asiei şi Africii de Nord, dar şi în Noua Zeelandă şi Australia – unde a fost introdusă de om). Poate fi întâlnită pe malul apelor dulci şi sărate, de mică adâncime. În România este legată de biotopul bălţilor de stuf, dar şi a lacurilor cu apă şi vegetaţie ce îi asigură un mediu propice de adăpost şi hrană. Apreciază prezenţa sălciilor scorburoase pentru cuibărit. Iarna este întâlnită frecvent pe râurile interioare care nu îngheaţă. În iernile grele migrează în stoluri mari spre sud, spre Ecuator.
Raţa sălbatică mare se comportă atât ca specie sedentară, cât şi ca specie migratoare, venind din regiunile nordice să ierneze, în stoluri mari, în ţara noastră sau mai în sud, în funcţie de asprimea vremii.
Are activitate preponderent diurnă şi înnoptează de obicei pe apă. Uneori poate avea şi activitate crepusculară.
Durată de viaţă:
În sălbăticie aproximativ 10 ani, în captivitate peste 10 ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului variază între 50 şi 70 cm, greutate între 700 şi 1800 g, anvergura aripilor între 75 şi 100 cm. Masculii sunt uşor de recunoscut mai ales după penajul verde iridescent de pe gât şi cap.
Glasul raţei sălbatice mari este asemănător cu cel al raţei domestice: un măcănit puternic la raţă, ce se aude de la distanţe mari, şi un ton mai discret, mai nuanţat şi mai răguşit la răţoi.
Incubație:
Femelele depun 8-14 ouă, care vor fi incubate timp de 24-26 zile.
În perioada de incubaţie, răţoiul rămâne în apropierea cuibului sau pleacă în căutarea altor raţe pentru a le fecunda. S-a observat faptul că răţoii, mai ales când numărul lor este mult mai mare decât al raţelor, strică cuibarele pentru a le obliga pe acestea să se împerecheze din nou. Dacă prima pontă a fost distrusă, raţa depune o a doua pontă, de regulă mai redusă ca număr (6-12 ouă).
Simţurile acestei specii sunt bine dezvoltate. Se distinge printr-un văz binocular de excepţie şi un câmp vizual de aproape 360 grade. Aude foarte bine, însă acuitatea simţului mirosului este diminuată.
Dietă:
Se hrăneşte în mare parte în apă, cu diverse plante acvatice de suprafaţă, cu melci, viermi sau insecte. Când ajunge pe uscat, hrana este compusă din seminţe, cereale şi diferite plante.