Denumire ştiinţifică: Macaca silenus
Denumire comună: macac coadă-de-leu
Status IUCN: EN – ameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Această specie este întâlnită doar în regiunea vestică a Munţilor Ghats din India.
Trăiesc în grupuri alcătuite în general dintr-un mascul, câteva femele şi puii şi juvenilii rezultaţi. Numărul membrilor unui grup este în medie de 10-20 indivizi, dar poate depăşi 30 de membri. În cazul prezenţei mai multor masculi adulţi, unul dintre aceştia este dominant.
Macacii coadă-de-leu comunică în principal printr-o varietate de sunete, dar şi prin postura corporală, expresii faciale şi tactil (grooming, jocuri).
Durată de viaţă:
În sălbăticie poate ajunge la 20 de ani, în captivitate aproximativ 30 ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului are între 40 şi 61 cm, la care se adaugă lungimea cozii, 24-38 cm. Greutatea acestor animale se situează între 3 şi 6 kg – femele – şi 5-10 kg – masculi.
Pungile de la nivelul obrajilor le permit să stocheze o cantitate de hrană echivalentă cu capacitatea stomacului lor. Aceste pungi sunt folosite mai ales când animalele se grăbesc să adune hrană din cauza unor potenţiale pericole (posibila prezenţă a unor prădători, de exemplu).
Gestaţie:
Femelele nasc câte un pui după o perioadă de gestaţie de 165 de zile.
Puii se nasc cu blană neagră, moale, care este înlocuită cu blana caracteristică adulţilor după vârsta de două luni. Femelele rămân de obicei în grup, dar masculii îl părăsesc şi trăiesc în grupuri nomade, formate exclusiv din masculi, până sunt capabili să îşi formeze propriul grup.
Dietă:
Această specie este diurnă, arboricolă, omnivoră. Hrana principală este constituită din fructe şi o varietate de materiale vegetale (frunze, tulpini, flori, muguri, ciuperci). Ocazional mănâncă şi mamifere mici, insecte, broaşte sau şopârle. Preferă alimentele care se află cel mai aproape de zona lor de odihnă.
