Denumire ştiinţifică: Ailurus fulgens
Denumire comună: panda roșu
Status IUCN: EN – Amenințată cu dispariția
Areal şi habitat:
Panda roşu trăieşte în păduri de foioase şi conifere din climatele temperate din munţii Himalayei, la altitudini între 2200 şi 4800 metri, în zonele din nordul Burmei, Nepal, regiunea Sikkim din India şi zone din vestul regiunilor Sichuan şi Yunnan din China. De obicei, în aceste zone sunt şi desişuri de bambus.
Panda roşu, solitar de obicei, este cel mai activ la răsărit, la apus şi în timpul nopţii.
Se deplasează la sol fie păşind foarte lent, fie ceva mai rapid într-un mers săltat sau la trap.
Durată de viaţă:
În sălbăticie 8-10 ani, în captivitate trăiesc între 10 şi 14 ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului între 56 şi 62,5 cm, greutate medie între 3,7 şi 6,2 kg, lungimea cozii între 37 şi 47 cm.
Este un animal arboricol şi înnoptează în cuiburi situate la înălţime, în copaci. Coboară din copaci cu capul înainte şi îşi etalează flexibilitatea când se deplasează de pe o creangă pe alta. Îşi utilizează coada pentru a-şi menţine echilibrul la înălţime; pe sol, coada este menţinută dreaptă la orizontală.
Gestaţie:
Femelele vor da naştere unui număr de 1-4 pui, după o gestaţie de aproximativ 134 zile.
La trezire sau după hrănire, panda roşu îşi oferă câteva momente de recreere; îşi linge întreg corpul şi membrele, îşi spală faţa cu o lăbuţă, se întinde şi se scarpină pe spate şi pe abdomen frecându-se de vreun copac sau o piatră.
Activitatea acestor animale se modifică pe parcursul anului, în funcţie de temperatură, hrana disponibilă şi prezenţa sau absenţa puilor.
Dietă:
Crengile de bambus (ale cărui frunze constituie principala sursă de hrană a animalului – circa 85-90% din dietă) sunt îndoite astfel încât animalul să ajungă la frunze cu gura. Panda roşu mănâncă de asemenea fructe de pădure, flori, ouă de pasăre şi frunze mici ale altor plante.