Denumire ştiinţifică: Crocuta crocuta
Denumire comună: Hiena pătată
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Specie comună în numeroase habitate deschise și uscate, inclusiv în zone semideșertice, savane și uneori păduri montane. În vestul Africii preferă savanele din Guineea și Sudan. În estul Africii și în Etiopia a fost observată la altitudini de până la 4000 metri.
Hiena pătată are un corp robust, un gât puternic și un cap mare, prevăzut cu urechi rotunjite, spre deosebire de celelalte specii de hiene. Maxilarele sale sunt considerate probabil cele mai puternice, raportat la dimensiunea corpului, dintre toate mamiferele. Membrele anterioare sunt mai lungi decât cele posterioare, ceea ce conferă spatelui o pantă descendentă caracteristică.
Femelele de prezintă un grad extrem de masculinizare, organele lor genitale externe fiind foarte asemănătoare cu cele ale masculilor. Clitorisul este foarte dezvoltat, are aspectul unui penis și este capabil de erecție.
Durată de viaţă:
Trăiește aproximativ 12 – 20 de ani în sălbăticie. În captivitate cea mai lungă durată de viață cunoscută pentru această specie este de 41 de ani și 1 lună.
Dimensiuni:
Lungimea corpului (de la cap la baza cozii) este cuprinsă între 95 și 150 cm, iar înălțimea la greabăn variază între 75 și 85 cm. Coada măsoară aproximativ 30–36 cm și se termină cu un smoc negru.
Hiena pătată este cea mai mare și mai socială specie de hiene, trăind în clanuri de 3 – 80 de indivizi. Femelele domină toți masculii și rămân toată viața în clanul natal; își transmit rangul social fiicelor. Masculii se dispersează după atingerea maturității sexuale și se alătură clanurilor învecinate. Cu toate că trăiesc în grupuri sociale mari, hienele pătate vânează de obicei singure sau în grupuri mici.
Gestaţie:
Gestația durează aproximativ 110 zile. Femelele nasc 1-2 pui
Dietă:
Hienele au reputația de a fi în principal necrofage (consumatoare de cadavre), dar această informație este incorectă. Un studiu realizat în deșerul Kalahari a arătat faptul că 70% din dietă a fost formată din animale vânate activ și nu din hoituri.
Sunt foarte inteligente, cu o structură socială complexă. Comunicarea este foarte bine dezvoltată și include o mare diversitate de vocalizări precum strigăte prelungi, mârâituri, mormăituri și ”râsul” caracteristic. În timpul vânătorii, își urmărește adesea prada pe distanțe lungi, putând atinge viteze de până la 60 km/h. Într-un caz documentat în Kalahari, urmărirea unei antilope elan a durat 24 km înainte ca aceasta să fie capturată.
