Denumire ştiinţifică: Buteo buteo
Denumire comună: Uliu șorecar
Status IUCN: LC – neameninţată cu dispariţia
Areal şi habitat:
Uliul șorecar este întâlnit în Europa, de la insulele atlantice, cele britanice și peninsula Iberică mai mult sau mai puțin continuu în întregul continent, Până în Finlanda, România și Asia Minor.
De obicei trăiește la marginea pădurilor, în păduri micuțe sau în zonele perdelelor de protecție vegetale din vecinătatea pășunilor, a terenurilor arabile sau a altor culturi agricole. Poate ajunge și în zone mlăștinoase, cât timp va găsi câțiva copaci acolo.
Este o pasăre parțial migratoare. Migrațiile de primăvară și toamnă depind de mai mulți factori, mergând până la nivel de individ, în funcție de disponibilitatea hranei din regine, de competiție cu alți ulii sau alte păsări de pradă, de condițiile meteorologice sau de prezența factorilor umani deranjanți.
Durată de viaţă:
În sălbăticie aproximativ 8-10 ani, în captivitate peste 20 ani.
Dimensiuni:
Lungimea corpului variază între 50 şi 57 cm, greutatea între 740 şi 1100 g, iar anvergura aripilor este între 110 şi 130 cm, fiind considerată o pasăre răpitoare de talie medie spre mare.
Este o specie monogană (își alege perechea pe viață). În Europa perioada de reproducere începe în martie – aprilie, iar depunerea ouălor are loc începând cu sfârșitul lunii aprilie.
Incubație:
Femelele depun 2-6 ouă, care vor fi incubate timp de 33 – 38 zile.
Dietă:
Este o pasăre de pradă generalistă, care vânează diverse prăzi în funcție de oportunitățile ivite. Prada constă din numeroase vertebrate, inclusiv mamifere, păsări (în orice stadiu de dezvoltare, de la ou la adulți), reptile, amfibieni și, mai rar, pești și diverse nevertebrtate, mai ales insecte.
Vânează zburând la punct fix, la o înălțime de câțiva metri. Ocazional consumă și cadavre, în special pe timpul iernii.
